Diferența care salvează profitul unei companii antreprenoriale în perioade de inflație este cum se pliaza pe partea de control intern.
Conducerea firmelor din România crede că un management financiar-contabil autoritar, proceduri stricte de cheltuieli și rapoarte lunare detaliate înseamnă automat că au „audit intern”. Această confuzie clasică devine periculoasă în perioade de inflație ridicată sau instabilitate (cum a fost în ultimii ani în România).
Inflația erodează marjele de profit prin creșterea costurilor cu materiile prime, energia, salariile și finanțarea. Fără vizibilitate reală asupra riscurilor și ineficiențelor, companiile pierd bani prin:
➡️ cheltuieli inutile sau duplicate;
➡️ fraude interne sau erori operaționale;
➡️ decizii de investiții bazate pe date incomplete;
➡️ lipsa de adaptare rapidă la schimbări (ex: renegocierea contractelor cu furnizorii).
Controlul intern (realizat de management și contabilitate) este esențial, dar insuficient. El este subiectiv și orientat operațional zilnic. Multe companii antreprenoriale descoperă prea târziu că „au control”, dar nu au asigurări independente că acel control funcționează eficient și că riscurile majore sunt gestionate, pentru a fi in conformitate cu prevederile legale.
În România, distincția este clară prin Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar. Companiile ale căror situații financiare sunt supuse auditului statutar (cifra de afaceri > 32 mil. lei, active > 16 mil. lei sau >50 angajați în medie, plus entități de interes public) au obligația legală de a organiza activitatea de audit intern.
Coordonatorul activității trebuie să fie membru al Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR). Nerespectarea atrage amenzi de la 50.000 la 100.000 lei.
Controlul intern reprezintă sistemul de politici, proceduri și responsabilități implementat de management pentru atingerea obiectivelor.
Auditul intern este o activitate independentă și obiectivă de asigurare și consultanță, care evaluează eficacitatea controlului intern, managementului riscurilor și guvernanței. Nu înlocuiește controlul, ci îl testează și îl îmbunătățește.
Soluția practică? Implementați auditul intern ca instrument de optimizare a costurilor, nu ca o cheltuială birocratică:
💡 Model hibrid — Pentru firme mijlocii: externalizați coordonarea către un auditor financiar calificat (cost eficient) și păstrați execuția parțial internă.
💡 Plan de audit bazat pe riscuri — Prioritizați zonele cu impact mare în inflație: lanțul de aprovizionare, gestionarea stocurilor, costuri variabile, conformitate fiscală, IT/cyber-risks.
Exemple concrete de economii:
👍 Identificarea de cheltuieli redundante (ex: furnizori supraprețuiți) → reducere 5-15% din costuri.
👍 Îmbunătățirea proceselor de colectare creanțe → reducere durată de încasare cu 10-20 zile.
👍 Testarea controalelor antifraudă → prevenirea pierderilor.
👍 Raportare directă către Consiliu/CEO (independență) + recomandări cu impact măsurabil pe profit.
Auditul intern transformă datele contabile în inteligență operațională strategică. Daca si firma dumneavoastra are nevoie de audit intern, puteti sa ne contactati.