„La final, tot ce primim este raportul de audit.”
Aceasta afirmatie este una dintre cele mai frecvente observații legate de procesul de audit al situațiilor financiare. Și este ușor de înțeles de ce: în multe situații, raportul auditorului este documentul solicitat de autorități, instituții financiare, acționari sau alți utilizatori ai situațiilor financiare.
Dar a privi auditul exclusiv prin prisma raportului final înseamnă, uneori, să ignori o parte importantă din valoarea procesului.
Raportul este rezultatul vizibil al unui proces mai amplu
Raportul de audit este documentul final al unei misiuni. În spatele lui se află însă un proces care poate implica planificare, înțelegerea activității societății, evaluarea riscurilor, testarea tranzacțiilor și soldurilor, analiza anumitor procese și controale, discuții cu managementul și solicitarea de documente și explicații.
O parte semnificativă a acestei activități nu este vizibilă în raportul final.
Raportul poate avea doar câteva pagini. Procesul necesar pentru fundamentarea opiniei poate însemna însă sute de ore de muncă, analiză și documentare.
De aceea, întrebarea relevantă nu este doar:
„Ce opinie a emis auditorul?”
Ci și:
„Ce am aflat despre compania noastră pe parcursul procesului?”
Contabilitatea și auditul nu sunt același lucru
O contabilitate bine organizată este un avantaj important pentru orice companie. O evidență contabilă corectă și procese financiare bine structurate contribuie la obținerea unor informații financiare relevante pentru management și pentru utilizatorii externi.
Dar contabilitatea nu înlocuiește auditul financiar. Contabilitatea are rolul de a înregistra, clasifica și raporta tranzacțiile economice ale companiei. Auditul financiar presupune o evaluare independentă a informațiilor financiare și a elementelor relevante pentru fundamentarea opiniei auditorului.
În cadrul unei misiuni de audit pot apărea și observații referitoare la procese, documentare, controale sau anumite riscuri identificate în activitatea companiei.
Aceste observații nu trebuie privite automat ca „probleme grave”. Uneori, ele reprezintă pur și simplu oportunități de îmbunătățire.
Un registru poate fi incomplet. O procedură poate exista în practică, dar nu și în formă documentată. Un proces poate funcționa, dar poate depinde excesiv de experiența unei singure persoane.
Toate acestea pot să nu schimbe opinia de audit. Dar pot fi informații utile pentru management.
Auditul nu se oprește la opinie
În mod ideal, rezultatele procesului de audit nu ar trebui să fie analizate doar pentru a verifica dacă raportul este „cu opinie fără rezerve”.
O companie poate utiliza observațiile și recomandările rezultate în urma auditului pentru a analiza, de exemplu:
– dacă anumite procese sunt suficient de bine documentate;
dacă există controale care depind exclusiv de anumite persoane;
– dacă informațiile financiare permit monitorizarea eficientă a proiectelor, costurilor sau marjelor;
– dacă anumite solduri sau tranzacții necesită o monitorizare mai atentă;
– dacă documentația existentă este suficientă pentru susținerea operațiunilor;
– dacă anumite riscuri pot fi reduse prin proceduri mai clare.
Auditul nu implementează aceste măsuri și nu ia decizii în locul managementului.
Dar poate oferi o perspectivă independentă asupra unor aspecte care, din interiorul companiei, pot deveni atât de obișnuite încât nu mai sunt analizate critic.
O analogie simplă: analizele medicale
Raportul de audit poate fi comparat cu rezultatul unui set anual de analize medicale.
Rezultatul final poate fi o singură pagină sau câteva pagini.
Dar pentru a ajunge la el este nevoie de o serie întreagă de etape: pregătire, recoltare, procesarea probelor, verificări, analize și validarea rezultatelor.
La final, primești rezultatul. Întrebarea este însă ce faci cu el. Îl arhivezi doar pentru că trebuie prezentat medicului? Sau îl analizezi pentru a înțelege ce poate fi îmbunătățit?
Același principiu poate fi aplicat și în cazul auditului.
Raportul final este important. Dar informațiile obținute în timpul procesului pot fi la fel de utile dacă sunt analizate și transformate, acolo unde este cazul, în acțiuni concrete.
In concluzie, valoarea auditului depinde și de modul în care este utilizat
Un audit financiar nu este doar un document necesar pentru depunerea situațiilor financiare sau pentru îndeplinirea unei cerințe legale.
Raportul este rezultatul final și cel mai vizibil al misiunii.
Dar procesul poate oferi managementului și o perspectivă independentă asupra informațiilor financiare, documentării proceselor și anumitor riscuri sau vulnerabilități identificate.
Întrebarea care merită pusă după fiecare audit nu este doar:
„Ce opinie am primit?”
Ci și:
„Ce am aflat despre compania noastră și ce merită să îmbunătățim?”
Pentru că un raport poate fi arhivat.
O observație bine înțeleasă poate, în schimb, să determine o decizie sau chiar o strategie de business mai bună.